Papadia (taraxacum officinale) familia Compositae este o planta erbacee, perena, foarte raspandita la noi prin locurile necultivate si cultivate. In pamant are un rizom scurt care se prelungeste cu o radacina pivotanta, carnoasa,lunga de 12-13 cm.

Partea aeriana este formata d intr-o rozeta bazilara de frunze lanceolate,cu marg

inile divizate in lobi mari.

Primavara din mijlocul rozetei foliare ies 1-4 tulpini florifere iar fructul papadiei este o achena ce se termina cu o egreta lunga.

Infloreste din luna aprilie pana la sfarsitul lui septembrie.

Produsul vegetal folosit: intreaga planta.

PRINCIPALII CONSTITUENTI CUNOSCUTI: clorofila; teraxacina; acidul hidroxicinamic; levuloza; manitolul; acidul folic; colina; steroli; un ulei esential; carotenul; acizi grasi; alcaloizi; un pigment; fosforul; siliciu; sodiul; sulful; manganul; diastazele.

PRINCIPII ACTIVE: In partile aeriene un principiu amar teraxacina. vitaminele B si C si steroli; in partile subterane: alcooli tri-terpinici, fitosteroli, vitaminele A,B,C,D

ACTIUNE FARMACOLOGICA: colagoga, coleretica, diuretica, diaforetica si tonic – amara.

PROPRIETATI: Planta biliara, protectoare a ficatului este: drenor hepato-biliar, tonic – amar, depurativ sanguin, diuretic, decongestiv, antiscorbutic.

INDICATII: angiocolita cronica, congestia ficatului, insuficienta hepatica, icter, litiaze biliara si renala, hipercolesterolemie, dermatozele hepaticilor, pecingeni, eczema, acnee, furunculoza, reumatisme, guta, calculi, oligurii, insuficiente renale, constipatie, fermentatii intestinale, tulburari circulatorii (cianoza, varice), hemoroizi, obezitate, celulita.

INTREBUINTARI: Radacina sub forma de decoct 2-3 %,se administreaza 1-2 cani de ceai pe zi timp de 1-2 luni in dispepsii, insuficienta hepatica si icter cataral.

Planta intreaga maruntita intra in compozitia ceaiurilor depurativ, gastric iar radacina in a ceaiului hepatic.

Pentru uz extern: sucul ( alb ca laptele ) contra negilor.

Decoctul de tije, frunze si  muguri pentru limpezirea ochilor.

In apa distilata, pentru spalarea petelor de pe fata.

Anghinarea sau anghinar ( cynara scolymus – fam. compositae ), specia vivacee, originara din sudul Spaniei, se gaseste la noi in tara numai in cultura. In primul an da nastere la o rozeta de frunze bazilare, iar in al doilea an la o tulpina viguroasa, ramificata la partea superioara, inalta pana la 2 m si acoperita cu numerosi peri, albi cenusii.

Frunzele sunt mari, de obicei spinoase, adanc divizate, de culoare verde si albicioase pe partea superioara iar pe partea inferioara alb cenusii. Florile de culoare rosie – violacee sunt dispuse in varful fiecarei ramuri in capitule mari, acoperite de solzi grosi si carnosi. Anghinarea infloreste in lunile iulie si august.

In scopuri farmaceutice se folosesc numai frunzele, recoltate cand sunt complet dezvoltate, fara a fi insa imbatranite si sunt uscate imediat. Ca principii active: cinarina, acid clorogenic, derivati flavonici (cinarozida si scolimozida) si un principiu amar (cinaropicrina).

Actiune farmacologica: frunzele de anghinare maresc secretia biliara si diureza si scad continutul sangelui in colesterol stimuland metabolismul

colesterolitic un ficat. Ele au si actiune antidiabetica.

Dintre proprietati mai putem mentiona: foarte digerabila, mai ales consumata cruda, energetic si constructor, tonic hepatic, depurativ sanguin, tonicardiac, antitoxic, diuretic (favorizeaza eliminarea ureei, a colesterolului excesiv si a acidului uric), impiedica secretia lactata.

Indicatii: astenie, surmenaj, crestere, insuficienta hepatica, reumatism, guta, artritism, intoxicatii si infectii intestinale.

Este un excelent drenor al ficatului si al veziculei biliare.

Intrebuintari: se foloseste sub forma de infuzie 0,5-1%, ca diuretic si coleretic in toate formele de insuficienta hepato si

cardio-renala,in nefrite cronice si acute. Se prepara astfel: se ia o lingura de frunze si se introduce intr-un vas cu 500 ml apa clocotita si se lasa in repaus 20-30 minute, iar dupa filtrare se bea o parte dimineata pe stomacul gol iar restul in cursul zilei cu o jumatate de ora inaintea meselor principale. Sub forma de extract apos deproteinizat intra in compozitia produsului Anghirol(cinarol).

Anghinariile tinere, consumate crude, sunt indicate in diareele cornice. Radacina anghinariei este diuretica (decoctul in vin alb) si se recomanda contra reumatismelor, a gutei, a litiazei, a hidropiziei si a icterului.

Principalii constituenti cunoscuti ai anghinariei: 3-3,15% protide; 0,30%lipide; 11-15,50% zaharuri;82% apa; mangan; fosfor; fier;300.u.i.de vitamina A; 120g vitamina B2; 10 mg de vitamina C la 100 de g; 100 de grame de anghinare dau 50-75 calorii.

Infuzia se prepara din 3 lingurite cu flori de soc uscate la 250 ml de apa clocotita; se lasa la infuzat 10-15 minute.  Se consuma neindulcita, pana la trei cani/zi , timp de doua saptamani cu o saptamana pauza, deoarece socul are rol depurativ.

Nu doar ca vei determina functionarea corecta a organismului, ci vei scapa si de edeme si de aspectul de coaja de portocala al pielii, prin eliminarea toxinelor si a apei retinute in corp.

Pentru persoanele care doresc un efect mai rapid, se recomanda asocierea cu tinctura din fructe de soc, care este obtinuta din fructele de soc macerate in alcool de cereale dublu rafinat; o lingurita (diluata) inainte de fiecare cana de ceai consumat.

Tratamentul se va urma pe durata a 1-3 luni, in functie de numarul de kilograme in plus.

Dupa o luna de cura cu ceai si tinctura vei observa o scadere in greutate de circa 7 pana la 9 kilograme.

Aceasta combinatie de ceai si tinctura are un efect diuretic, laxativ, sudorific, favorizeaza arderile metabolice, dizolva grasimile si elimina surplusul de apa din organism.

TINCTURA DE SOC, EFICIENTA IMPOTRIVA OBEZITATII

In cura de slabire, tinctura de fructe de soc va fi asociata cu o alimentatie din care se exclud carnea (se admite carnea de peste de 2-3 ori/saptamana), mezelurile, prajelile si pe cat posibil produsele cu aditivi alimentari, zaharul, margarina si bauturile carbogazoase dulci. Sunt indicate in mod special cerealele integrale, ca atare sau sub forma de fulgi, fructele si legumele proaspete consumate ca atare, sub forma de salata sau suc.

Pentru a combate obezitatea, in prima zi se ia 1 lingurita diluata intr-un pahar cu apa, la ora 18; in a doua zi se iau 2 lingurite diluate intr-un pahar cu apa la aceeasi ora s.a.m.d., pana in ziua a saptea, cand se ajunge la 7 lingurite luate odata. Se mentine aceasta doza vreme de 30 de zile. Dozele progresive se iau pentru a nu crea un soc tranzitului intestinal, care va fi foarte mult accelerat, la fel ca si diureza si procesele de eliminare pe ansamblu. Daca pe masura ce se creste doza apare diareea, se revine la doza anterioara sau se iau remedii contra diareii, iar daca aceasta persista, atunci se reduce doza sau chiar se intrerupe tratamentul.

Atentie! Tinctura de fructe de soc nu se administreaza niciodata nediluata, ci numai in combinatie cu apa. Preparatul este contraindicat in diaree acuta sau cronica, colita de fermentatie.

Atentie la toxicitatea acestei plante!

Fructele de soc sunt foarte puternice ca si remediu; in cazul ingerarii unei cantitati mari (peste 200 de grame de fructe sau 200ml de tinctura) pot aparea simptomele intoxicatiei: voma, arsuri gastrice, diaree, deshidratare, stare generala alterata.

Sursa:  Dr. Constantina Ruxandra / Medic specialist medicina de familie

In general exista o corelatie intre principiile active pe care le contin plantele si efectul lor psihoemotional. Neindoielnic este faptul ca ele produc un efect emotional declansat organoleptic, prin senzatii gustative, olfactive si tactile exercitate la nivelul gurii, al limbii si chiar al faringelui.

In plus, simtul comun are spontan tendinta de a asocia anumite gusturi cu anumite senzatii tactile: dulce cu moale, astringent cu aspru, picant cu ascutit, acru cu piscator, sarat cu greu, amar cu usor.

Gustul, aroma si senzatiile tactile declansate de plante servesc drept suport pentru asimilarea anumitor atitudini si modalitati de abordare, de gestionare a crizelor psiho afective, de depasire a traumelor emotionale, de gasire a solutiilor in situatii solicitante.

Plantele pot ajuta individul sa isi constientizeze starile psihice, atat printr o actiune directa (prin actiunea lor farmacodinamica, avand drept suport compozitia biochimica), cat, mai ales, printr un efect indirect, sustinand organoleptic un anumit proces psihic pe care pacientul deprinde sa-l parcurga, proces avand drept scop tocmai sublimarea gandurilor si a emotiilor negative, distructive.

Percepand gustul amar, un individ va reusi mai usor sa se detaseze de trairile de moment, sa se desprinda din implicare si partinire, sa priveasca obiectiv, “la rece” situatia – atitudine utila mai ales cand este stapanit de emotii aprinse: manie, indignare, revolta, ambitie, orgoliu, inversunare; in sens negativ, este asociat cu suferinta, durerea, necazul, “amarul”;

*Gustul astringent (tanin) poate ajuta individul sa se retraga in sine, sa se interiorizeze, sa si adune si sa si cristalizeze gandurile si sentimentele, sa extraga esentialul, eliminand surplusul, sa perceapa miezul unei probleme, debarasat de artificii, de elemente parazite si colaterale; intareste structura psihica, aduce soliditate, capacitatea de introspectie, cumpatare, sobrietate, prudenta – este util mai ales in urmatoarele situatii: stari amorfe, apoase, de complacere, de receptivitate, de vulnerabilitate, de lamentare, de dispersare, de mimetism, de receptivitate la influentele exterioare; cand individul adera fara discernamant la mode, la curente de opinie, la conveniente, la traditii, la prejudecati; cand se lasa absorbit, invadat de ambianta; cand personalitatea isi pierde contururile iar psihicul se destructureaza, isi pierde relieful, pregnanta, individualitatea, definirea; in sens negativ, este asociat cu teama, anxietatea, neincrederea, timiditatea, scepticismul;

* Gustul picant (prezent la diverse plante precum ghimbir, ardei iute, hrean, piperul baltii, usturoi, ceapa) faciliteaza dobandirea unei stari de focalizare, initiativa, ardoare, pasiune, avant – el mobilizeaza si incita, fiind util in stari de inertie, moleseala, dispersie, dezordine, dezorientare; in sens negativ, este asociat cu mania, inversunarea, patima;

*Gustul acru (acizi organici) ajuta individul sa fie acru (“precum soacra”), adica sa aiba simt critic; mai precis, aduce discernamant, capacitatea de a deosebi utilul de superfluu, binele de rau, fiind esential in luarea unei decizii, in alegerea unei variante corecte – este util celor indecisi, ezitanti, sovaielnici; in sens negativ, este corelat cu invidia, gelozia, simtul critic;

*Gustul eterat, aromat (uleiurile volatile) insufla o senzatie de claritate, luciditate, fiind util celor ale caror ganduri si sentimente sunt tulburi, confuze; in realitate, in regatul uleiurilor volatile exista o varietate nesfarsita de gusturi, fiecare inspirand o alta nuanta sufleteasca – acolo unde va fi cazul (mai ales la Apiaceae si la Lamiaceae) vom preciza aceste nuante;

*Gustul dulce (glucide simple si complexe) induce o atitudine toleranta, intelegatoare, impaciuitoare, blanda, afectuoasa, dar si o senzatie de hranire, mangaiere, calmare, protectie, iubire (mai ales in aspectul ei ocrotitor, matern) – este util celor intransigenti si traumatizati, raniti, vulnerabilizati, inspaimantati si devitalizati; in sens negativ, este asociat cu lancezeala, complacerea, comoditatea, lenea;

*Gustul sarat (mai rar intalnit; il putem eventual lega de prezenta sarurilor minerale; gustul sarat propriu zis apare mai ales la plantele de saraturi si la algele marine) faciliteaza dobandirea unei stari de satisfactie, de implinire (cei care mananca nesarat au senzatia ca nu se satura, ca nu le trece foamea – parca tot ar mai manca ceva); in sens negativ, este asociat cu atasamentul.

*Senzatiile tactile pot fi si ele utile:

* moale (mucilagii) - induce o senzatie de estompare, aplanare, protectie, oblojire, mangaiere; in sens negativ corespunde unei stari de lancezeala, complacere, lene, comoditate (seamana, intr o anumita masura, cu efectul gustului dulce);

* aspru (tanin) – genereaza o stare de sobrietate, prudenta, cumpatare (amintind, desigur, de gustul astringent); in sens negativ: scepticism;

* iritant (uneori la plantele care contin multe saponine) – induce o stare de trezire, starnire, incitare.

sursa: fragment din “Fundamentele medicinei naturale – Vindecarea sufletului si a trupului prin plante”, Dr. Dorin Dragos, Editura Deceneu.

Majoritatea populatiei Romaniei consuma sare iodata dar la ora actuala si sarea bruta neiodata, luata la punga de cateva kilograme are introdus in ea un aditiv si anume E-536 – ferocianura de potasiu, ca agent antiaglomerant.

Iodarea este un atentat la sanatatea romanilor, mai ales dupa  ce s-a introdus H.G.568 din 2002 conform careia este permisa ”iodarea universala a sarii destinate consumului uman hranei animalelor si utilizarii in industria alimentara”. Dupa introducerea acestei H.G., numarul hipertiroidiilor a crescut, iar numarul cancerelor tiroidiene s-a dublat.

Printre pericolele care afecteaza sanatatea organismului nostru in urma consumarii E-urilor “suspecte” putem mentiona: dereglarile hormonale, tulburarile hepatice si cele hepato-biliare, tulburari ale tubului digestiv, bolile intestinale si cele ale ficatului, alergiile, tulburarile nervoase si cresterea nivelului de colesterol, etc.

Administrarea indelungata a iodului se poate asocia cu inhibarea continua a sintezei hormonale si cu aparitia gusii cu sau fara hipotiroidie (mixedem produs de iod).

La gravide, administrarea iodului poate produce gusa sau hipotiroidie copilului. Mai mult, atat in gusa endemica netoxica cat si in cea sporadica, poate determina dezvoltarea tireototoxicozei (iod – basedow), o complicatie asociata cu autonomia functionala din aceasta afectiune.

Bibliografie Recomandata

Harrison, Principiile Medicinei Interne, Editura Teora, 1999;

A.C.Guzton, Fiziologie umana si mecanismele bolilor, Editura Medicala;
Ed.V.Gomer, Totul despre tiroida, editura Polinard, Bucuresti 1999.

Propolisul este un alt produs al albinelor – o substanta densa, de culoare inchisa. In proportie de 70% este rasina, a carei colectare este o sarcina grea pentru albina. In afara de rasina, propolisul contine substante mirositoare, ceara, polen, flavonoide si substante minerale. La rece propolisul este usor de rupt,la cald poate fi modelat.

Dintre efectele propolisului putem mentiona:

* Are efecte excelente de dezinfectare, fiind un bun bacterigen, virulocid si fungicid.
* Este un antiinflamator, scade inflamatiile deja existente.
* Este un anestezic local.
* Regenereaza pielea, amelioreaza vindecarea ulcerului.
* Reduce sangerarea.
* Intareste sistemul imunitar al organismului.
* Este un antibiotic natural.

Poate fi administrat sub forma de tablete, crema sau picaturi. Propolisul poate fi utilizat la tratarea problemelor aparatului urinar, a infectiilor, la tratarea bolilor cailor respiratorii sau in tratamentul racelii (cate 1-2 tablete de 3 ori pe zi; la adulti poate fi administrat si sub forma de picaturi). Se recomanda administrarea a cate 1-2 tablete pentru dezinfectia cavitatii bucale dupa interventii stomatologice.

In cazul problemelor ginecologice, se administreaza sub forma de picaturi sau prin aplicare extern ape suprafete infectate.

In cazul inflamatiilor repetate ale ovarelor, al racelilor, al problemelor de sterilitate,  al inflamatiei testiculelor la barbati, al problemelor prostatei se recomanda ca tratament secundar, crema de propolis si levantica.

Mod de preparare: Punem 30 de picaturi de ulei de levantica pe fundul unei oale de 500 de g si le amestecam cu jumatate din crema cu propolis dintr-o cutiuta.

Mai tarziu adaugam si restul ramas si amestecam bine. Crema astfel preparata poate fi pastrata mai multe luni daca este inchisa cu grija. Pentru tratarea problemelor abdominale inferioare se recomanda ungerea zonei in cauza de 1-2 ori pe zi. Aceasta crema poate fi utilizata la vindecarea ranilor pielii si la calmarea durerilor cauzate de arsuri dar trebuie sa tinem cont sa nu aplicam crema pe rana deschisa, ci numai in jurul ranii.

Daca se pune imediat dupa ardere pe suprafata in cauza, durerile isi pierd din intensitate in cateva minute si pielea nu se umfla.

Propolisul (tablete) poate fi luat si pentru intarirea sistemului imunitar timp de doua saptamani, 3 tablete o data pe saptamana. Picaturile de propolis se iau sub forma de inghititura. Se pun 20 de picaturi de solutie de tinctura de propolis pe zahar cubic sau pe o bucata de paine si se inghit. Aceste picaturi contin alcool si de aceea trebuie sa citim bine pe prospect densitatea alcoolului in care s-a dizolvat propolisul. In cazul in care alcoolul depaseste 40%, picaturile puse pe zahar sau pe paine se iau impreuna cu un alt lichid.

NU SE ADMINISTREAZA picaturi copiilor sub varsta de 8 ani iar tableta se recomanda numai timp

de cateva zile in doze de 2 ori 1.

NU SE RECOMANDA persoanelor alergice, sensibile la polen; la oamenii sensibili se incearca usor, in cantitati mici.

NU SE APLICA bolnavilor cardiaci si in cazul insuficientelor renale. In cazul bolnavilor de ficat sau al diabeticilor trebuie sa cerem sfatul medicului inainte de inceperea curei de propolis. O CURA NU TREBUIE SA DUREZE MAI MULT DE 2 SAPTAMANI.

Produsul cel mai cunoscut si de altfel, cu cele mai multe beneficii al albinelor este mierea.

Mierea s-a bucurat de o apreciere exceptionala inca din vremuri foarte indepartate. In piramidele din Egipt, arheologii au gasit miere si prajituri cu miere iar in Roma in urma cu 2000 de ani, apicultorilor li se asigurau o piata separata.

Mierea este un lichid transparent, iar culoarea ei depinde de floarea din care au cules albinele nectarul. Mierea poliflora este o sursa exceptionala de carbohidrati, deoarece zaharurile simple sunt usor asimilate, nu incarca ficatul. Pentru absorbtia zaharului din fructe nu este nevoie nici de insulina, in acest fel mierea usurand si munca pancreasului.

Mierea de salcam este mierea cea mai dulce si datorita continutului mai mare de zahar de fructe; mierea de salcam poate sa ramana lichida chiar si 2 ani, fara a se cristaliza (adica nu se zahariseste).

Mierea este nu numai un aliment gustos si hranitor, dar are si efecte terapeutice. Astfel, ea se recomanda ca tratament complementar pentru tratarea bolilor cardiovasculare si de stomac, a inflamatiilor sinusurilor etc. Se foloseste si la tratarea ranilor cauzate de arsuri sau de obiecte ascutite.

Remedii practice de utilizare a mierii pentru ameliorarea vindecarii:

* Daca ne supara tusea, aplicam urmatorul remediu, recomandat de medicina populara: se fierbe o lamaie la foc mic timp de 10 minute. Prin fierbere lamaia se inmoaie, astfel incat se va obtine din ea o cantitate mai mare de suc. Apoi, lamaia se taie in doua si se stoarce bine intr-un pahar. La sucul obtinut se adauga 2 linguri de glicerina (30 g). Amestecul se agita bine, apoi paharul se umple cu miere. Daca avem un acces in timpul zilei, luam o lingurita din acest sirop, dupa ce amestecam bine continutul.

* Pentru cei care sufera de dureri de stomac, se recomanda ceaiurile cu miere. Ceaiul va fi preparat dintr-un amestec de flori de salcam, de chimionde, lamaita (numai pentru copiii care au peste 6 ani), din flori de soc sau folosind numai doua componente din aceste substante. Cand se raceste si poate fi consumat, ceaiul se va amesteca cu miere si se va bea pe loc. Este necesar sa ramanem in pat timp de 1-2 zile, sa consumam fructe si mult ceai cu miere.

* Pentru bolnavii cardiaci se recomanda ceai de paducel indulcit cu miere, cate 1-2 pahare pe zi. Paducelul intareste inima, iar mierea furnizeaza energie. Persoanele supraponderale trebuie sa consume cantitati mai mici din celelalte alimente indulcite (bomboane,prajituri,ciocolata). In acest fel exista mai putine sanse sa se ingrase de la 1-2 linguri de miere consummate zilnic.

* Pentru intarirea gingiilor copiilor se recomanda mestecarea fagurilor de miere. Se ofera copilului cate o bucatica de fagure apoi cateva felii de mar.

* Impotriva insomniei, a problemelor de somn poate fi de folos o cana de lapte indulcit cu miere.

* Pentru copiii mici, ca si pentru adulti su cul proaspat

cu miere si otet de mere se recomanda ca fortificator al sistemului imunitar. Intr-un pahar de apa se pune o lingura de otet de mere si se indulceste cu miere dupa gust, pana vom obtine o bautura cu gust placut. Consumul a 200 de ml de suc are un efect foarte bun iar vara, in timpul caldurilor mari,  este o bautura racoritoare excelenta.

* Pentru raceala sau gripa,se poate consuma miere amestecata cu hrean ras (la 2 linguri de miere o lingura de hrean ras).

Diferite soiuri de miere se consuma nu numai datorita savoarei lor unice ci si datorita efectelor speciale terapeutice.

* Mierea de salcam – calmant de tuse; se recomanda si in cazul hiperaciditatii gastrice.

* Mierea de cimbru – are efecte calmante antispastice.
* Mierea de brad – extrem de bogata in substante minerale, se recomanda copiilor care sufera de anemie.
* Mierea de tei - excelenta pentru tratarea bolilor cailor respiratorii.

* Mierea de castanet – pentru ameliorarea varicelor, pentru stoparea predispozitiei spre tromboza; are efecte de intarirea peretilor vaselor de sange, completeaza nivelul de fier in organism.
* Mierea de levantica – are efecte bune la tratamentul complementar pentru bolile renale; are efecte calmante.

NU SE RECOMANDA consumul de miere persoanelor care sufera de hiperactivitatea unor glande cu secretie interna. Diabeticilor li se recomanda consumul numai in cantitati mici, calculate la cantitataa zilnica de carbohidrati. Cand avem de-a face cu hiperaciditate gastrica, se recomanda consumul de miere de salcam, de rapita si de lucerna. Copiilor sub 1 an nu li se recomanda mierea!

Apiterapia, adica terapia prin produse apicole (produse ale albinelor), are o istorie foarte veche, ea fiind cunoscuta si utilizata cu succes de vechii egipteni si de mesopotamieni. Mierea avea efecte excelente in vindecarea si tratarea ranilor,in imbalsamarea corpurilor neinsufletite, propolisul era utilizat la mumificare iar ceara la producerea lumanarilor sau figurinelor cu semnificatie religioasa.

Dintre produse apicole in apiterapie mai des folosite sunt:

Laptisorul de matca ce se recomanda pentru bolnavii slabiti, pentru tratarea asteniei de primavera, intarirea sistemului imunitar, pentru refacerea dupa interventii chirurgicale sau rani mai serioase si pentru tratamentul secundar al nervozitatii si al starilor depressive.

NU SE RECOMANDA in cazul alergiei,

al hiperactivitatii glandelor cu secretie interna, al imbolnavirilor tumorale si al diabetului.

Ceara se utilizeaza pentru afectiuni ale aparatului respirator, pentru inflamatii ale cavitatii bucale si calmarea inflamarii amigdalelor si ingredient de baza in produsele cosmetice.

Polenul se recomanda pentru intarirea organismului slabit, impotriva lipsei poftei de mancare pentru ameliorarea cresterii parului si reinnoirii tesuturilor. Persoanele predispuse la ingrasare trebuie sa evite consumul acestui produs.

Propolisul are efecte excelente de dezinfectare fiind un bacterigen, virulocid si fungicid; propolisul este antiinflamator, scade inflamatiile deja existente, este un anestezic local, regenereaza pielea, amelioreaza vindecarea ulcerului, reduce sangerarea si intareste sistemul imunitar al organismului.

Se poate administra sub forma de tablete, crema si picaturi. NU SE RECOMANDA bolnavilor cardiaci, cu insuficiente renale si probleme ale ficatului,si nici persoanelor alergice,sensibile la polen.

Veninul albinelor se poate folosi cu success pentru tratarea durerilor reumatice ale artritei, inflamatiilor articulatiilor, durerilor musculare dar NU SI IN CAZUL insuficientei cardiace, al diabetului si tulburarilor pshice si nici femeilor insarcinate.

Mierea este o hrana valoroasa care ar trebui sa figureze in alimentatia noastra in mod regulat dar si un produs terapeutic, cu efecte in tratarea bolilor cardiovasculare si de stomac, a ranilor cauzate de arsuri sau de obiecte ascutite.

Putem utiliza mierea pentru: stari de raceala, tuse, gripa (ghimbir amestecat cu zeama de lamie si miere, hrean cu miere, ceaiuri de flori de salcam, chimion, lamaita), fortificarea sistemului imunitar (suc proaspat cu miere si otet de mere), boli cardiace (ceai de paducel indulcit cu miere, insomnii (lapte indulcit cu miere), intarirea gingiilor (miere cu fagure).

NU SE RECOMANDA persoanelor cu hiperactivitate a unor glande cu secretie interna, celor alergice si celor cu aciditate gastrica.

Tratamente si Consultatii

Doctor Liliana Docan – Vardai
telefon: 0244 474 266
fax: 0244 474 399
mobil cabinet: 0742 932 222
mobil personal: 0744 527 454
e-mail: cabinet.dr.vardai.liliana@gmail.com
website: www.medicnaturist.ro
Programari: luni – vineri | 12.00 – 14.00

Efectele miraculoase produse de oulele de prepelita in organism se datoreaza proteinelor de calitate superioara din ou, glucidelor speciale (care nu sunt periculoase pentru persoanele cu diabet) continutului de aminoacizi esentiali si factori antialergici, precum si enzimelor care curata depunerile de colesterol de pe peretii vaselor sanguine.

De aceea nu strica nimanui o cura cu astfel de oua care imbunatateste calitatea vietii, ajutand inima sa functioneze normal, revigorand organismul dupa perioade de stress si de epuizare, iar bolnavilor care au suferit o interventie chirurgicala sau care au facut chimioterapie le grabeste recuperarea.

De ademenea, ele au efecte foarte mari in cazul bolnavilor TBC, celor cu afectiuni ale rinichilor si ficatului, asupra persoanelor supraponderale, si a celor cu un nivel crescut al glicemiei.

Specialistii le recomanda pentru ca ele contin de cinci ori mai mult fosfor, de opt ori mai mult fier, de sase ori mai multa vitamina B1 si de cincisprezece ori vitamina B2, fata de oul de gaina, vitamina A, D3, alaturi de minerale esentiale cum ar fi calciu, potasiu, sulf si zinc.

Oualele de prepelita se pot consuma crude, fierte sau prajite in ulei de masline.

Pot consuma atat adultii cat si copiii cu varsta de 4-7 ani in cure de 60 de zile fara a se depasi 2-3 oua / zi.

Sursa Articolului: Liliana Ivan / Adevarul

Pentru a avea o viata sanatoasa ar trebui sa fim atenti la ceea ce cumparam din marile magazine si nu numai.

Cutiile cu lapte pasteurizat au inscriptionate cifrele 1, 2, 3, 4, 5, etc, care reprezinta de cate ori a fost reprocesat laptele care nu s-a vandut, inainte de termenul de expirare.

Deci retineti si mai ales atentie !

Hrana noastra cea de toate zilele

Dusmanii sanatatii sunt aditivii alimentari care sunt prezenti in multe alimente de baza si nu numai. Painea alba, aliment de baza al romanilor, aditivata, creste incidenta cancerului de tub digestiv (colon si rect) provoaca un dezechilibru plastic/energetic si totodata creste aportul de calorii prin continutul excesiv de calorii continut.

De asemenea, favorizeaza agravarea diabetului zaharat si creste incidenta alergiilor de origine alimentara. Toate acestea se intampla din cauza acelor “afanatori”, substante sau combinatii de substante care elibereaza gaze ce contribuie la cresterea volumului aluatului (E-327-lactatul de calciu; E-341-fosfat dicalcic; E-554-aluminosilicat de sodium; E-541-fosfat de aluminiu si sodium basic, etc)

Un alt aliment de necesitate stringenta este sarea alba extrafina, iodata care este si ea tratata cu mai multi aditivi: E-536-ferocianura de sodium; E536-ferocianura de potasiu, etc. Consecintele folosirii sarii extrafine sunt dramatice deoarece accelereaza procesele de arteroscleroza si duce la decompensari ale insuficientei cardiace prin aportul de sodiu.

Iodarea universala a sarii determina efecte adverse cum ar fi: agravarea unei hipertiroidii preexistente, cresterea cancerului tiroidian, cresterea incidentei bolilor alergice, hipotiroidie  fetala, etc.

Laptele praf este  reimbogatit cu aditivi (E-555-silicat de aluminiu si potasiu).

Dulciurile au aditivi nerecomandati copiilor, folositi ca indulcitori sau coloranti: E-951-aspartam; E-954-zaharina; E-210-acid benzoic, E-133-albastru de brilliant,etc.

Solutia este intoarecerea la natura, la hrana naturala neimbogatita chimic.